Autor: Cornelia Câcu

Termenul dependenţă descrie un act compulsiv care poate dăuna unei persoane sau celor din jur şi asupra căruia persoana nu mai deţine controlul. Un exemplu este o persoană care bea în exces în pofida faptului că acest act face rău familiei sau carierei sale. O persoană dependentă poate de asemenea să nege existenţa dependenţei susţinând doar că „se distrează“.

Definiţia dependenţei a fost aplicată substanţelor ca: alcool, ţigări, droguri. În orice caz, unii cercetători consideră că şi comportamente ca sexul şi cumpărăturile pot fi considerate dependenţe.

Simptomele adicţiei.

Dificultatea întâmpinată în stabilirea simptomelor unei dependenţe, este aceea ca pentru o perioadă de timp un dependent se comportă normal. O persoană dependentă de droguri poate fi văzută ca o persoană care petrece des. însă dacă sunt examinate atent, aceste persoane arată semne de dependenţă.

Primul semn major al abuzului de droguri sau a unei dependenţe este efectul pe care îl are asupra vieţii de zi cu zi. Diferenţa dintre a folosi un drog şi a abuza sau a fi dependent de drog/ comportament este aceea că dependentă cauzează probleme vizibile în viaţa individului.

De fiecare dată când o persoană alege o acţiune, un comportament sau o substanţă în detrimentul tuturor celorlalte, este foarte probabil ca acea persoană să fie dependentă.

Comportamentul adictiv: unul dintre simptomele unei dependenţe

Cei mai mulţi dintre dependenţi trec printr-o perioadă în care îşi neagă acţiunile sau simptomele. De obicei cei din jurul lor sunt cei care observă semnele unei dependenţe şi încearcă să convingă dependentul să apeleze la ajutor. Comportamentele adictive sunt cele mai evidente semne de existenţă a unei dependenţe.

Comportamentele adictive pot fi adesea văzute ca obsesii sau compulsii. De exemplu, în vreme ce mulţi oameni se bucură de un cocktail vinerea după serviciu, marea majoritate nu ar fi deranjată dacă ar sări peste una sau două vineri. în schimb, cineva cu un comportament adictiv, se va simţi obligat să obţină o băutură indiferent de situaţie.

Comportamentele adictive includ:

  • Obsesie vizavi de adicţie. De exemplu, vorbesc întotdeauna despre ea şi încearcă să convingă alte persoane să o facă alături de ei.
  • Căutarea şi angajarea în dependenţă din nou şi din nou chiar dacă aceasta le face rău lor sau celor din jur.
  • Incapacitatea de a controla comportamentul adictiv.
  • Negarea comportamentului de dependent.
  • Nereuşita în încercarea de a opri adicţia, recidivă.

Cum funcţionează drogurile în creier pentru a produce plăcere?

Drogurile sunt sdopaminaubstanţe chimice care afectează creierul prin penetrarea sistemului său de comunicare, interferând cu felul în care neuronii transmit, primesc şi procesează informaţia. Unele droguri, cum sunt marijuana şi heroina, pot activa neuroni deoarece structura lor chimică mimează structura naturală a neurotransmiţătorilor. Similaritatea structurii “păcăleşte” receptorii şi permite drogului să se ataşeze pe şi să activeze neuronii. Deşi aceste droguri mimeaza substanţele chimice ale creierului, ele nu activează neuronii în acelaşi fel ca un neurotransmiţător natural, conducând astfel la transmiterea mesajelor anormale în reţea.

Alte droguri, cum ar fi metamfetamina sau cocaina, pot face neuronii să elibereze cantităţi anormale de neurotransmiţători naturali sau să prevină reciclarea normală a acestor substanţe chimice. Această întrerupere produce un mesaj cu mult amplificat, în cele din urmă întrerupând canalele de comunicare. Cele mai multe droguri apelează în mod direct sau indirect sistemul de recompensă al creierului prin inundarea circuitelor cu dopamină.

Dopamina este un neurotransmiţător prezent în regiunile din creier care reglează mişcarea, emoţiile, motivarea şi sentimentele de plăcere.

Când este activat la nivele normale, sistemul recompensează comportamentele noastre naturale. Suprastimularea sistemului cu droguri, produce un efect euforic, ce încurajează puternic comportamentul consumului de droguri – învăţându-ne să îl repetăm.

Cum ne învaţă stimularea circuitului plăcerii din creier să continuăm să luăm droguri?

Creierele noastre sunt construite să se asigure că o să repetăm activităţi de susţinere a vieţii prin asocierea acelor activităţi cu plăcerea sau recompensă. Ori de câte ori acest circuit este activat, creierul notează că ceva important se întâmplă, ceva ce are nevoie să fie ţinut minte şi ne învaţă să repetăm din nou şi din nou fără să ne gândim la asta.  Deoarece abuzul de droguri stimulează acelasi circuit, învăţăm să abuzăm de droguri în acelaşi fel.

De ce sunt drogurile sunt mai adictive decât recompensele naturale?

Când unele din substanţele de abuz sunt folosite, ele pot secreta de la 2 până la 10 ori mai multă dopamină decât o recompensă naturală ca sexul sau mâncatul. În unele cazuri, asta apare aproape imediat (de îndată ce drogurile sunt fumate sau injectate), şi efectul durează mult mai mult decât cel produs de recompensele naturale. Efectele pe care acestea le au asupra circuitului plăcerii din creier minimizează efectele recompenselor naturale. Efectele unei recompense atât de puternice motivează oamenii să utilizeze drogul din nou şi din nou. Acesta este motivul pentru care cercetătorii spun uneori ca abuzul de droguri este ceva ce învăţăm foarte, foarte repede.

Ce se întâmplă cu creierul când se continuă consumul de droguri?

Pentru creier, diferenţa dintre recompensă naturală şi recompensa în urma consumului de droguri poate fi descrisă că diferenţa dintre experienţa în care cineva îţi şopteşte în ureche şi cineva ţipă la microfon. La fel cum dăm volumul la radio mai încet atunci când este prea tare, creierul se ajustează la cantităţi uriaşe de dopamină (şi alţi neurotransmiţători) prin reducerea producţiei de dopamină sau prin reducerea numărului de receptori care pot primi semnale. Ca rezultat, impactul dopaminei asupra circuitului de recompensă al creierului unei persoane care abuzează de droguri poate fi anormal de scăzut, şi abilitatea acelei persoane de a experimenta orice plăcere este redusă.

Acesta este motivul pentru care o persoană care abuzează de droguri ajunge să se simtă lipsit de viaţă, deprimat, la pământ şi este incapabil să se mai bucure se lucruri care înainte erau plăcute. Acum, methpersoană are nevoie să continue consumul de droguri din nou şi din nou doar ca să îşi menţină nivelele de dopamină normale – ceea ce înrăutăţeşte problema, ca într-un cerc vicios. De asemenea, persoana va fi nevoia să consume cantităţi din ce în ce mai mari din substanţa pentru a produce efectul de creştere a dopaminei – efect numit şi toleranţă.

„Cauza principală a dependenţei este durerea. “

Unul dintre numele sonore în domeniul tratării dependenţelor, Dr. Gabor Mate, susţine că principala cauză a dependenţei este durerea.

Dependenţele au devenit atât de răspândite încât este aproape o epidemie în lumea noastră modernă. Aproape 240 de milioane de oameni din jurul lumii suferă de dependenţă de alcool, mai mult de jumătate de miliard de oameni fumează şi aproape 15 milioane de oameni folosesc droguri injectabile ca heroină.

De la dependenţa de sex, tehnologie, mâncare, cumpărături, droguri şi alcool, la dependenţa de muncă, aproape fiecare persoană are un obicei personal. Şi pentru fiecare dependenţă, există un om care suferă şi care încearcă să scape de chinul din interiorul său.

Dr. Gabor Mate susţine: „Orice substanţă de abuz de la opiacee, cocaină sau orice altceva, este de fapt un analgezic. Unele din ele sunt în mod specific analgezice, însă în cazul durerii fizice şi durerii emoţionale suferinţa este experimentată în aceeaşi parte a creierului.

Aşadar, atunci când oamenii trec printr-o respingere emoţională se va aprinde aceeaşi parte a creierul ca atunci când au fost înjunghiaţi cu un cuţit.

Eckart Tolle spune într-un mod foarte frumos că orice dependenţă începe şi se termină cu durerea; aşadar toate dependenţele sunt tentative de reducere a durerii. Când lucrez cu dependenţii, prima întrebare este întotdeauna nu care este cauza dependenţei ci care este cauza durerii? Şi ceea ce este la bază în general este o traumă sau o pierdere emoţională. În cazul dependenţelor severe, cum sunt cei din cartierul de Est, fiecare a suferit o traumă. Nu e nicio femeie în această zonă care să meargă pe stradă şi să nu fi suferit de un abuz sexual. Şi indiferent dacă este vorba de o dependenţă de sex, de internet, de o relaţie, de cumpărături sau dependenţă de muncă acestea sunt tentative de a fugi de stres.”

“Setea universală de întregire.”

Cartea Christinei Grof: “Setea de întregire uneori ne împinge către droguri sau alcool; cuprinde însă în ea şi calea spre vindecare.”, abordează dependenţele din punct de vedere spiritual, autoarea susţinând că la baza continuării unui obicei dependent stă întotdeauna rana separării, a deconectarii de esenţa profundă a fiecărui om şi de natura profundă şi subtilă a vieţii. Cartea este mărturia autoarei după ce ea însăşi a trecut printr-o dependenţă de alcool. Iată ce susţine autoarea:

“Există multe simptome şi probleme corelate cu dependenţă care sunt specifice acestei stări, dar trăsăturile şi impulsurile ei mai profunde, centrale, par să reprezinte o parte a experienţei umane generale. La un moment sau altul, mulţi dintre noi simţim într-o oarecare măsură golul interior, singurătatea, inadaptarea, idealismul sau dorul spiritual. Recunoaştem nemulţumirea, dorinţa de a scăpa de durere şi tendinţa de a căuta soluţii în activităţi, substanţe sau relaţii.

Oamenii vorbesc despre o foame nedefinită de ceva ce pare să lipsească din viaţa lor. ei descriu o senzaţie chinuitoare de gol care nu este niciodată umplut. Aceasta agitaţie insistentă care vine din interior este atât de intensă, încât uneori, poate fi dureroasă. Ea pare să îşi aibă originea chiar în miezul fiinţei noastre şi, pentru unii dintre noi, este chiar mai puternică decât apetitul sexual sau foamea. „

Metode de tratament

Psihoterapia şi terapiile cognitiv comportamentale ajută oamenii să treacă prin dependenţă de substanţe sau dependenţele comportamentale prin faptul că ajută la modificarea tiparelor comportamentale ale acestora, prin conştientizarea factorilor ce au declanşat iniţial dependenţa. Terapiile comportamentale ajută la gestionarea circumstanţelor stresante şi la gestionarea factorilor de mediu asociaţi cu dependenţa ce pot declanşa dorinţe intense, tânjire după drog şi pot genera un alt ciclu de utilizare compulsivă. Terapiile cognitiv – comportamentale pot îmbunătăţi eficacitatea medicamentelor şi pot ajuta oamenii să rămână în tratament mai multă vreme.

Dobândirea abilităţii de a opri consumul de drog sau de a opri comportamentul dependent face parte dintr-un lung şi complex proces de recuperare. Când oamenii intră sub tratament pentru consumul unei substanţe, dependenţă a pus deja stăpânire pe viaţa lor. Compulsia de a face rost de drog, de a consuma drogul şi experimentarea efectului drogului au dominat fiecare moment al vieţii, abuzul de drogul devenind jobul lor full time şi luând locul lucruri care făceau plăcere individului. Au dus la întreruperea funcţionalităţii vieţii lor personale , a vieţii lor de familie, a locului de muncă şi a comunităţii în care trăiesc şi probabil i-a făcut să sufere de boli serioase. Deoarece dependenţele pot afecta atât de multe aspecte ale vieţii individuale, schema de tratament trebuie să se adreseze întregii persoane pentru a avea succes (să fie croită pentru toate planurile personale ale individului). Acesta este motivul pentru care cele mai bune programe de reabilitare includ o varietate largă de servicii de asistentă în schema lor de tratament. Consilierii pot selecta dintr-un mediu variat pentru a îndeplini un specific medical, psihologic, social, vocaţional şi legal pentru a ajuta pacienţii în recuperarea dupa droguri.

  • Terapia cognitiv comportamentală – căută să ajute pacienţii să recunoască, să evite şi să coopereze cu situaţiile care duc la consumul de droguri.
  • Managementul de contingenţă – foloseşte încurajări cum ar fi recompensele sau privilegiile în cazul în care individul se abţine de la drog, participă la şedinţele de consiliere, îşi ia medicamentele prescrie.
  • Terapia Motivaţională – foloseşte strategii pentru a evoca o schimbare rapidă şi motivaţionala pentru a opri consumul de droguri.
  • Terapie de familie (mai ales pentru tineri) – abordează problema consumului de droguri în contextul de interacţiune în familie şi în dinamicile ce pot contribui la consumul de droguri sau alte comportamente riscante.

Mindfulness-ul şi meditaţia

Mindfulness-Based Relapse Prevention (MBRP),  program elaborat de  Witkiewitz, Marlatt și Walker în 2005, s-a adresat inițial consumatorilor de alcool. Ulterior alți cercetători i-au dovedit eficiența și pentru reducerea utilizării altor substanțe inclusiv consumul de tutun, heroină, cocaină, etc. Practicile mindfulness din MBRP sunt gândite să amplifice conștientizarea discriminativă cu specific pe acceptarea stărilor incomode sau a situațiilor provocatoare fără recurs la reacții automate de tipul consumului de substanțe. Studiile au inclus și evaluări prin scanarea creierului cu rezonanță magnetică și au identificat modificări ale ariile cerebrale asociate cu cravingul, afectul negativ și recăderea prin trainingul mindfulness. Aceste modificări au fost observate la acei participanți la programul MBRP care pe parcursul celor 8 săptămâni de tratament psihoterapeutic au efectuat sistematic tehnicile de meditație formală propuse, pe lângă tehnicile cognitiv-comportamentale utilizate. Persoanelor incluse în programele psihoterapeutice terapeutice MBRP li se cere să mediteze 30–45 minute în ședința de terapie de grup săptămânală precum și 45 minute zilnic utilizând instrucțiuni înregistrate audio. Prin practici formale de meditație și alte exerciții bazate pe mindfulness persoanele care au renunțat la consumul de substanțe ajung să practice o atitudine nonevaluativă a stărilor negative afective învățând să investigheze componentele emoționale, fizice și cognitive ale experienței în loc să încerce să scape de ele. Explicația teoretică, confirmată în practică, ar fi că utilizarea mindful de către clienți a atenției asupra stările problematice cognitive sau afective oferă o pauză, întrerupând reacția automată. În timp expunerea repetată la experiențele anterior evitate-de ex la stările depresive în absența răspunsurilor obișnuite-de ex consumul de substanțe poate slăbi răspunsul de craving în prezența disconfortului emoțional. Tehnicile de meditație formală permit persoanei „alegeri comportamentale conștiente” prin modificarea răspunsului creierului la stimulii legați de craving. MBRP învață participanții deprinderi cognitiv-comportamentale de prevenire a recăderilor alături de meditații formale mindfulness.

Soluţii ale viitorului? Substanţele enteogene.

Datorită faptului că dependenţele sunt asociate cu traumele şi cu o deconectare de la natura profundă a realităţii vieţii,  tot mai multe studii iau în considerare folosirea substanţelor enteogene pentru contracararea dependenţelor. Parte din acestea au devenit obiect de studiu pentru tratarea dependenţelor, deoarece s-au observat îmbunătăţiri comportamentale la pacienţii care le-au folosit ca terapie alternativă şi o nouă perspectiva asupra vieţii individuale. Printre substanţele studiate şi folosite pentru tratarea dependenţelor se  află şi Ibogaină, Psilocibina, Ayahuasca şi LSD – ul.

Enteogen = Divinitatea “generată” din interior. Un instrument ce activează “sufletul” – o substanţă ingerată pentru a face posibile experienţe spirituale autentice, “la prima mână”, fără intermediar. În general se referă la plantele cu efect halucinogen ce se folosesc în unele ceremonii religioase în Amazon.

Spre deosebire de alte tipuri de tratamente cu o rată scăzută de succes, terapiile asistate cu substanţe enteogene/psihedelice sunt concentrate în exclusivitate în jurul contextului emoţional în care anumitul tip de  dependenţă/afecţiune îşi face apariţia.

Tom Roberts, profesor de psihologie în cadrul Northern Illinois University, co-editor al publicaţiei “Medicina Psihedelică” , declară : “Ceea ce face ca terapiile psihedelice să fie atât de eficiente este faptul că permit gândurilor, ideilor, amintirilor negative să iasă la suprafaţă, să fie conştientizate de către pacient. Cu îndrumare din partea unui specialist în sănătatea mintală. De îndată ce emoţiile negative sunt eliberate, pacientul nu mai simte nevoia să se descarce într-un fel anume, iar dependenţa de orice fel dispare .”

Iboga

Tabernanthe iboga, (sau plantă care “îţi luminează mintea”) se foloseşte de milenii în ţările vest-africane ca halucinogen în ceremoniile religioase pentru a intra în contact cu Dumnezeu. Diferitele părţi ale arbustului conţin numeroşi alcaloizi dintre care ibogaina, este cel mai activ. Francezii au fost primii europeni care au descris în 1864 efectele acestei substanţe. Deşi s-au efectuat experimente pe animale şi la om nici până astăzi nu se ştie precis cum acţionează. S-a observat că administrarea de ibogaină la şobolan a redus consumul de alcool prin stimularea producerii de GDNF (Glial cell line-derived neurotrophic factor).

Cunoscătorii afirmă că iboga este un psihedelic, halucinogen, cu efecte asemănătoare LSD-ul. După administrare induce o stare de “vis”, cu “vise lucide” excitante, colorate şi fantastice, care în final reuşesc să scaneze creierul/mintea, să vindece sufletul şi corpul şi să echilibreze energia fizică, emoţiile şi starea mentală. După o cură de 36 de ore unele persoane au afirmat că se simt ca şi nou născuţi!

În anii ’70 americanul Howard Lotsof s-a vindecat de dependenţă de heroină după ce a folosit iboga. De atunci şi până când a decedat acum câţiva ani, a militat împreună cu soţia sa, pentru utilizarea plantei împotriva dependenţei de droguri. Pentru că în SUA nu a reuşit să patenteze “Endabuse”, a părăsit ţara şi s-a instalat în Olanda unde împreună cu psihiatrul Jan Bastiaans, recunoscut expert în tratamentul cu LSD aplicat supravieţuitorilor din lagărele de concentrare nazistă, a experimentat tratamentul cu iboga la dependenţii de heroină.

Proprietăţile anti dependenţă ale iboga au fost în anii ’90 recunoscute şi de FDA. Între timp a fost folosit de psihiatri şi de vindecători în tratamentul dependenţei de alcool şi droguri. Într-un aşezământ din Olanda au fost până acum trataţi mai mult de o mie de persoane iar un psihiatru a decis să înceapă un studiu pornind de la ideea că şi o rată de succes de câteva zeci de procente în vindecarea dependenţei este un mare câştig. Un alt motiv este evaluarea efectelor secundare. La utilizatorii de iboga în scopuri curative s-au înregistrat decese subite posibil datorate insuficienţei cardiace acute de natură toxică.

Dependenţii de cocaină, heroină, alcool, methadonă, crack, barbiturice, marijuana, nicotină, morfină, benzodiazepină, au cele mai mari şanse de vindecare. Iboga mai poate fi folosită şi în tratamentul dependent de calculator, jocuri de noroc, ADHD, traume emoţionale/psihice.

Psilocibina

Psilocibina, halucinogenul prezent în „ciupercile magice”, ar putea fi un bun tratament pentru diverse boli psihice, printre care se numără depresia, anxietatea şi chiar dependenţa.

În mod normal, psilocibina este administrată pacienţilor cu boli în stadiu terminal care suferă de depresie şi anxietate, cât şi în cazul dependenţelor greu de tratat, cum este alcoolismul, a afirmat cercetătorul Matthew Johnson, profesor asistent de psihiatrie şi ştiinţe comportamentale la Universitatea Johns Hopkins. Din anii ’50 până în anii ’70, au fost întreprinse cercetări psihiatrice asupra substanţelor halucinogene, cum ar fi LSD-ul. Totuşi, studiile au fost întrerupte după ce utilizarea acestor substanţe a duş la cazuri de abuz. Cu toate acestea, în ultimul deceniu, oamenii de ştiinţă au reluat studiul substanţelor halucinogene.


Ayahuasca

Unul dintre principalele moduri de utilizare ale Ayahuasca este ca şi medicament tradiţional. Cu toate acestea, ducem lipsă de date clare, testele clinice care să demonstreze eficienţa în tratarea diferitelor afecţiuni fizice sau psihologice fiind aproape inexistente.  Cu toate acestea, există câteva interviuri luate unui grup de 15 utilizatori frecvenţi ai poţiunii, toţi acestia fiind membri ai mişcării spirituale braziliene “Uniao do Vegetal”. Se pare că 11 dintre aceştia au suferit în trecut de probleme din cauza dependenţei de alcool. Comportamentul abuziv în cadrul familiei a fost menţionat de 5 indivizi. Dependenţa de cocaină şi amfetamine a fost menţionată de 4 persoane. Dependenţa de fumat a fost notată în dreptul a 11 dintre ei. În 2 cazuri, anxietatea şi depresia au fost semnalate ca şi afecţiuni. Conform declaraţiilor autorilor, toate aceste afecţiuni se pare că au fost vindecate ca urmare a practicării ceremonialului Ayahuasca în cadrul mişcării Uniao do Vegetal. Totuşi, nu există disponibil vreun diagnostic psihiatric de specialitate.

Din ce în ce mai multe declaraţii venind din partea indivizilor ce au experimentat pe cont propriu efectele terapeutice şi practicile de dezvoltare personală prin intermediul Ayahuasca, accentuează nevoia de studii de specialitate în această zonă atât de puţin cunoscută.

Bibliografie:

https://www.drugabuse.gov/publications/drugs-brains-behavior-science-addiction/drugs-brain

http://www.healthyplace.com/addictions/addictions-information/what-is-an-addiction-addiction-definition/

http://www.nucalmlibrary.com/pathology-of-addiction/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16055761

http://scholarworks.rit.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=8314&context=theses

https://sobernation.com/22-different-types-of-addictions/

http://americanaddictioncenters.org/behavioral-addictions/

http://www.healthyplace.com/addictions/addictions-information/types-of-addiction-list-of-addictions/

https://mindfulcluj.wordpress.com/2015/11/25/utilizarea-abordarii-mindfulness-concentrarea-asupra-prezentului-in-programele-pentru-renuntarea-la-consumul-de-substante/

http://decitit.ro/index.php/2015/02/15/iboga-si-dependenta/

http://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0269881117691453

http://www.psypost.org/2017/02/psychedelic-drug-use-linked-reduced-risk-opioid-abuse-dependence-study-finds-47780h

http://ispta.ro/ayahuasca-date-stiintifice/