Autor: Scott Kiloby 

I: Scott, spui că și trupul trebuie să se trezească, nu doar capul. Ce presupune trezirea trupului?

Scott: Dacă asculți ceea ce spun oamenii când au trezirea inițială a capului, punctează faptul că mintea devine mai liniștită, mai spațioasă sau chiar goală – lipsită de gânduri. Aceasta este experiența de trezire a capului. La acel moment, în minte este o densitate mai mică, o mai mică identificare cu gândurile sau nicio identificare cu ele. Trezirea corpului se experimentează ca o lipsa de densitate a acestuia, cu o mai mică identificare cu emoțiile sau senzațiile. Sunt realizări foarte diferite.

I: Am auzit oameni, care au experimentat o trezire, spunând că: “Nu există trup.” sau “Eu nu sunt trupul meu.”. Nu vorbești despre același lucru ?

Scott: Ar putea fi dar nu este așa în mod neapărat. Nu există o metodă de a afla cu adevărat experiența subiectivă a altuia. “Nu există trup” sau “Eu nu sunt trupul meu.” ar putea fi descrierea unei experienței de corp mai puțin dens sau deloc dens sau ar putea fi trezirea capului cea care afirmă asta, ca să spunem astfel.

I: Ce vrei să spui prin “ar putea fi trezirea capului cea care afirmă asta?”

Scott: Mulți dintre cei care experimentează o trezire a capului, își simt inițial corpul (întreaga ființă, de fapt) ca fiind gol și spațios. Dar în realitate ei experimentează senzația de eliberare a capului. Trupul este încă contractat la un nivel inconștient adânc. Pentru unii, este nevoie de ani de zile după trezirea inițială a capului să experimenteze cât de contractat este corpul în anumite zone. Așadar, ei vorbesc inițial din perspectiva trezirii capului, nefiind încă în punctul în care contracțiile corpului au devenit conștiente și cu siguranță nu sunt în punctul în care acestea să se fi dizolvat. Nu toate învățăturile sau metodele aduc o trezire inițială a capului. Sunt tradiții care se concentrează întâi pe trezirea corpului astfel încât atunci când “se trezește” capul, corpul este deja destul de clarificat. Dar această metodă se întâlnește rar în cercurile de spiritualitate moderne.

I: Cum poate cineva să știe că vorbește doar din punctul de vedere al trezirii capului atunci când afirmă: „Nu există niciun trup.” sau „Nu sunt trupul meu.” ?

Scott: Trebuie să aibă totală încredere în experiența sa. Însă ce e mai important, e nevoie să fie sincer cu sine și cu alții. Trebuie să meargă dincolo de ideea că este iluminat în totalitate sau orice altă idee; dacă a avut parte de o transformare în interiorul capului e nevoie să rămână deschis la celelalte lucruri pe care încă nu le-a văzut. Un trup contractat are un fel de a se arată prin dependență, anxietate, depresie, traume nerezolvate și o mulțime de alte lucruri. O trezire inițială a capului poate fi simțită ca punctul final de aterizare, până ce încep să erupă lucruri nerezolvate. Dacă persoana este sinceră, o să sesizeze diferența dintre trezirea interioară a capului și trezirea ulterioară a corpului (denumită și întrupare). Spre exemplu, să spui: „Eu nu sunt corpul meu.”  în timp ce experimentezi o dependență este o contradicție. Atâta timp cât mai există o adicție, este și o contracție și vice-versa. Când există adicție, persoana este încă identificată într-o anumită măsură cu trupul, care literalmente țipă după eliberare și supraviețuire ca fiind o parte separată de întreg (sine separat).

I: Cum știi că atâta timp cât există o dependență există și contracție în corp?

Scott: Din încrederea pe care o am în propria mea experiență (și din observarea experienței a mii de persoane). Aceste contracții ale corpului sunt asemenea buzunarelor adânci pline cu rezistență și densitate care practic strigă pentru a se ușura prin adicție.

I: Însă nu toată lumea are dependențe după o trezire inițială.

Scott: Poate că nu mai sunt dependenți de căutarea spirituală sau poate că nu sunt dependenți de droguri sau alcool, însă dacă sunt atenți la experiențele lor, vor observa anumite dependențe de o substanță sau o activitate, chiar dacă activitatea respectivă este munca, mâncarea, sexul, facebook-ul, intelectualizarea sau lucruri ca atenția, confirmarea sau laudele. Pentru aceia care nu observă nicio dependență (și aceștia sunt rari), contradicțiile nerezolvate pot apărea ca încetineală a trupului, crize de depresie, nivel scăzut de anxietate sau traume nerezolvate. Dacă suntem atenți, corpurile noastre ne vor spune întotdeauna unde este experimentată separarea, chiar și după ce am experimentat o trezire inițială a capului.

I: Ai spus că acolo unde apare dependența persoana este, într-o anumită măsură, încă identificată cu trupul sau ce vrei să spui prin asta?

Scott: Totul este în strânsă legătură cu a îndrepta atenția în fiecare moment, asupra mecanismelor de funcționare. Când se experimentează un gând adictiv există o senzație corespondentă undeva în trup. Dacă ești atent, acea zona ale corpului conține o senzație de a fi separat față de restul vieții, față de alții sau/și de substanța sau activitatea de care ești dependent. Este un aspect al experienței tale care se simte divizat. Care tânjește după întregire, ca să spunem așa. Tânjește după eliberare. Se simte ca o problema de supraviețuire la un nivel foarte visceral, ca și cum este necesar să te îndrepți în exterior că să te simți satisfăcut sau complet/întreg. Ești identificat cu acea parte a corpului. Există un sentiment de „eu” în acea contracție. Experiența integralității nu este încă prezentă.

I: Trebuie să existe și oameni care nu experimentează comportamente adictive după o trezire inițială. Toate acestea se aplică și lor?

Scott: Nu vorbim doar despre dependențe aici. Dependența este doar o manifestare a lipsei de prezență în corp după o trezire inițială a capului. Am lucrat cu mulți oameni care au experimentat depresii, anxietate, povești deficitare sau traume nerezolvate după o trezire inițială a capului. În cazul în care nu există o boală psihică (poate fi cazul pentru unii) acestea sunt doar manifestări ale contracțiilor reziduale din corp. Trupul stochează toate experiențele din trecut ce nu au fost rezolvate/integrate.

I: Mintea joacă un rol în toate acestea?

Scott: Cu siguranță. De fapt, dacă mergi în profunzime și anchetezi contracțiile prezente în corp o să observi amintiri, cuvinte și imagini care apar, ca și cum ar fi impregnate în aceste senzații. În programul „Living Inquires” folosim o procedura numită „minare” pentru a extrage din inconștient acest material și pentru a-l lăsa să se dizolve.

I: Dacă mintea este încă implicată, de ce te focusezi asupra trupului după o trezire inițială?

Scott: Pentru că marea majoritate a conținutului mental este inconștient. După cum am mai spus, adesea se simte impregnat adânc în aceste contracții. Contracțiile sunt cele care se simt mai mult. Este nevoie de multă abilitate că să observi ce mintea a stocat în corp. Este că și cum trupul este o peștera ascunsă, plina de material inconștient. E nevoie să aduci atenția în trup ca să descui ușa acelei peșteri. Apoi vei începe să observi conținutul mental inconștient stocat acolo. Acesta este motivul pentru care focusul este adesea pe corp după o trezire inițială a capului. Trezirea capului aduce cu sine liniștea minții, pentru a putea simți cu adevărat ceea ce trupul a stocat în trecut.

I: Există oameni care să experimenteze o trezire completă, dintr-o dată, fără ca întruparea să fie necesară?

Scott: Probabil. Însă, nu poți cunoaște experiența subiectivă a altcuiva. Este treaba fiecărui individ să fie complet sincer cu sine și cu ceilalți în privința acestui subiect. Pretențiile imature la eliberare sunt doar atât … imature. Cea mai bună modalitate de a afla în ce stadiu se află un individ în întruparea sa este să îl urmărești să vezi dacă există dependențe, depresie, anxietate sau factori declanșatori ai vechilor traume. Majoritatea oamenilor cu care am lucrat nu avea o trezire cuprinzătoare și completă a trupului. Adesea, trezirea trupului sau întruparea, vine ulterior. Pentru mine, eliberarea nu este punctul final. Este o deschidere care continuă să se deschidă. Nu există o finalitate a profunzimii.

I: Așadar cineva nu este niciodată complet eliberat? Trebuie să continue căutarea?

Scott: Ha, ha, ei bine … nu. De obicei, odată ce este experimentată trezirea capului, căutarea spirituală încetează. Întruparea nu este despre a căuta. Este o desfășurare naturală ce are loc. Cel mai mulți poți privi procesul și să îl susții de-a lungul timpului, stând acolo cu orice iese la suprafață și folosind unele unelte și abilități pentru a relaxa contracțiile cu blândețe și iubire. Este mai mult ca o capitulare în fața inevitabilului. Poți întârzia această deschidere prin a face ocoluri, prin a continua să te întorci la dependență sau prin a te închide la posibilitatea unei profunzimi.

I: Nu ar trebui ca post-trezirea să fie despre relaționare? Cu atâta atenție focusată pe corp, ce se întâmpla cu deșeurile ce se declanșează și apar la suprafață în relații?

Scott: Ocupă-te de corp și relațiile se vor rezolva. Trupul stochează toată trauma și blocajele emoționale care fac ca relațiile sau intimitatea să fie dificile sau provocatoare.

I: Aș vrea să mergem în profunzimea întrebării „cum”. Cum se întrupează cineva?

Scott: În cazul meu, s-a întâmplat în momentul în care mi-am îndreptat atenția către trup, de fiecare dată când îmi doream ceva ce era în exteriorul meu (în afară de nevoile de baza pentru supraviețuire ca: mâncare, apă, etc.). Dorința îmi arăta unde era contracția. S-a simțit ca o ușurare să rămân în prezența contracției și să o simt ore în șir până ce s-a dizolvat de la sine. Întrebările au ajutat foarte mult, în mod special tehnica „minatului”. Dacă îți menții atenția cu blândețe către o contracție pentru o perioada lungă de timp (fără că răspunsul: lupta, fugi sau îngheață să apară) tot ceea ce va fi nevoie să vezi, tot conținutul mental inconștient o să iasă la suprafață și o să se diminueze. Pe măsură ce se întâmplă asta, contracția începe să se dizolve.

I: De ce să nu ne oprim la o trezire a capului? De ce și-ar bate capul cineva cu întruparea?

Scott: Nimeni nu trebuie să fie preocupat de asta. Însă dacă cineva rămâne deschis, el sau ea îl va vedea ca pe un proces natural. Se întâmplă de la sine, cu sau fără consimțământul nostru. Consimțământul ajută mult și ne împiedică să întârziem procesul. Consimțământul este diferit de căutare. Căutarea are un fel de impuls de a împinge lucrurile în viitor. Consimțământul este despre a te odihni în momentul prezent cu ceea ce este acolo, a permite și a investiga multiplele cai prin care lupți, îngheți sau fugi de corp. Folosesc termenii de „răbdare infinită” pentru a vorbi despre acest proces de consimțire a întrupării fără nevoia de a ajunge undeva. Pur și simplu un proces de desfășurare naturală care este observat și permis.

I: Cum este viața în timpul întrupării?

Scott: Poate fi foarte dureroasă. La urma urmei, ne petrecem marea majoritate a timpului înăuntrul capului nostru sau căutând în afara noastră. Pentru a merge mai profund și mai tăcut în corp ne lovim de toate lucrurile de care am fugit toată viața. Contracțiile au o modalitate de a ne face să ne „întoarcem”, ceea ce înseamnă că uneori e mai ușor să mergem înapoi la o substanță adictivă sau comportament adictiv (să ne întoarcem pe facebook, să ne îngropăm capul într-un telefon mobil, să mâncăm niște gogoși, să ne uităm la ceva pornografie, să mergem la cumpărături, să găsim pe cineva care să ne laude sau să ne iubească, etc.). Sau o să ne întoarcem din corp înapoi în cap și ne vom implică în  supra – intelectualizare ca metodă de a ascunde durerea trupului de noi înșine. Însă dacă cineva rămâne și se odihnește în prezența acestor contracții inconfortabile, există o recompensă enormă.

I: Care este recompensa?

Scott: Imaginează-ți că nu ai să mai fi dependent, nu ai să te mai simți deprimat și foarte rar sau poate niciodată nu ai să te mai simți anxios. Imaginează-ți că nicio trauma timpurie nu te va mai afecta. Va fi ca o amintire distantă care nu mai este atașată de nicio emoție sau senzație. Imaginează-ți că nu ai nevoie să manifești nimic în viață pentru că nu simți că îți lipsește nimic și niciun aspect al ființei tale nu se mai simte divizat sau separat de alt aspect al experienței. Viața doar se întâmplă și tu vei fi ok cu ceea ce se întâmplă. Imaginează-ți că nu vei mai caută nimic în afara ta. Și imaginează-ți că îți vei simți trupul complet transparent – din cap până în picioare. Este cu adevărat :”eu nu sunt trupul meu” însă de această dată nu va mai exista nicio înșelăciune în această afirmație. Nimic de evitat. Va fi cu adevărat experiența ta în acel punct. Este un fel foarte voios și liber de a fi. Dificil de pus în cuvinte. Însă în esență, este absența contracțiilor din corp.

Sursa articolului:  http://kiloby.com/a-dialogue-on-awakening-the-body/

body